ADICȚIA – Abordare biopsihosocială

( dup. dr. Stanton Peele – profesor de psihologie socială, New York, Universitatea Columbia) 

Adicția  – decurge din însăși viața subiectului și din problemele sale. Este, de fapt,  o strategie pentru a rezolva o situație dureroasă, un eșec ce poate fi constant și care poate face ca persoana să se îndoiască de capacitatea sa de a reuși pe plan personal și social.

Subiectul adictiv ajunge să se sustragă oricărei alte sfere de interes și se dovedește incapabil de a stopa gestul adictiv.

Faptul de fi devenit dependent modifică sentimentul de autorespect al subiectului într-un sens negativ și apare un paradox repetă gestul adictiv în încercarea  de a limita  aspectul negativ al acestuia.

Adicția – abolește constatarea prăbușirii, dar în același timp, o și majorează prin pierderea respectului de sine.

Experiența dependenței apare mai ales în fața unei situații critice a existenței, cum ar fi:  adolescență, stres, izolare, divorț, pierdere ; sau a unei perioade de viață care nu oferă nici o opțiune pozitivă ( ex. situații de război, de excludere, sau într-un context lipsit de susținere socială sau familială), experiența dependenței  permite organizarea vieții subiectului, îi structurează timpul  si  îi propune senzații de susținere previzibile.

Adicția – apare ca un rău al ” socialității ”. Dezvoltarea conduitelor adictive decurge din introvertirea fortuită a indivizilor, din egoismul și individualismul lor dobândit și exagerat.

Valori protectoare față de dependență pot fi:  autocontrolul, respectul de sine, posibilitatea de a se realiza, de a dezvolta competențe.

Individul este actorul propriei sale socializări, căutătorul propriului său sens  și  al unei coerențe interioare stabile. 

Această abordare psiho-socială depașește abordarea strict medicală a dependenței, arătând importanța unor factori :  culturali, sociali, situaționali, ritualiști, de dezvoltare, de personalitate, cognitivi, etc.

 

( Sursa:  LA  ROUSSE, Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, Richard. Senon., Editura Stiințelor Medicale, 2007, București)